Calea stăpînitorului este una dintre cele mai importante secţiuni (a cincea) din textul filozofului Han Fei (-280? ~ -233), om politic şi teoretician al legismului - al acelei filozofii, cu alte cuvinte, care a stat la baza ideologiei totalitare care a permis unificarea Chinei într-un imperiu sub Primul Împărat, Qin Shihuangdi, în anul -221. Iar însemnătatea capitolului constă poate tocmai în maniera în care, prin subtile apropieri, aproprieri, deturnări şi reformulări, Han Fei (cîndva elev al confucianistului Xunzi!) reuşeşte să repotenţeze termeni şi imagini favorite ale speculaţiilor metafizice daoiste, transmutîndu-le în politic şi construindu-şi astfel o bază extrem de temeinică pentru propriile dezvoltări doctrinale. Din acest motiv, textul se cere continuu citit la mai multe nivele, îndepărtările sau apropierile de textul Daodejing, atît la nivelul formulelor fixe cît şi la cel al formulărilor cu valoare asertivă maximă, fiind evidente. Totul într-un stil de natură să fascineze prin simetrie şi prin trecerea constantă de la proză la rimă şi invers, într-un caleidoscop de "astfel", "ca atare", "prin urmare", "aşa că" etc. - conectori care subliniază prezenţa unui rafinat retor, bine şcolit în disputele filozofice ale vremii.

Varianta folosită pentru traducere este cea a lui Chen Qiyu (Hanfeizi jishi, Shanghai renmin chubanshe, 1974), coroborată cu selecţia lui Shen Yucheng şi Guo Yongzhi (Hanfeizi xuanyi, Shanghai guji chubanshe, 1991). A fost consultată şi traducerea lui Burton Watson (Columbia University Press, 1964).