Lumea chineză

Revista română de cultură chineză

Volumul 1 Numărul 1 Martie 2001

Cuprins Articolele în limba engleză Articolul următor Pagina lingvisticii chineze Pagina Editurii Sempre


Zhuangzi (369 ~ 286 a. Chr.) se numea Zhuang Zhou și era originar din regatul Song din perioada Regatelor Combatante (475 ~ 221 a. Chr.). Existența sa reală este pusă sub semnul întrebării. Marele istoric Sima Qian consideră că Zhuang Zhou a deținut mici funcții dregătorești la curtea regelui Wei din regatul Chu. Totodată, a trecut pe la curțile regilor Hui din regatul Wei-Liang și Xuan din regatul Qi, cărora le-a devenit prieten. Majoritatea cercetătorilor nu abordează problema existenței lui Zhuangzi, ci studiază numai cartea omonimă. A. C. Graham, sinologul care s-a aplecat cel mai mult asupra textului, precizează că acesta, așa cum ne-a parvenit, este opera lui Guo Xiang (cca. 252 ~ 312) și reprezintă o formă redusă, avînd treizeci și trei de capitole în loc de cincizeci și două, cîte cuprindea în timpul dinastiei Han de răsărit (25 ~ 220). În forma sa de astăzi, cartea Zhuangzi este structurată în trei secțiuni: Nei pian ("Capitole interioare"), secțiune scrisă, după cît se pare, chiar de Zhuangzi, cuprinzînd șapte capitole, Wai pian ("Capitole exterioare"), cu cincisprezece capitole, și Za pian ("Capitole diverse") avînd unsprezece capitole. Ultimele două secțiuni, alcătuite, după toate probabilitățile, de discipoli și Daoiști de mai tîrziu, reprezintă, în foarte mare măsură, dezvoltări, reluări, completări ale ideilor din prima parte.
Capitolul XXII, "Cunoașterea călătorește în nord", tradus mai jos, reia una din temele fundamentale, enunțată în Capitolul II, "Despre unitatea lucrurilor", mai precis teoria gnoseologică. Capitolul se prezintă sub forma unor istorioare în care personaje mai mult sau mai puțin reale joacă roluri simbolice pentru a demonstra posibilitatea, în fapt imposibilitatea, cunoașterii Absolutului, numit Dao.
Variantele folosite pentru traducere sînt edițiile lui Liu Wendian, Zhuangzi bu zheng (Yunnan renmin chubanshe, 1980), Guo Qingfan, Zhuangzi jishi (Shanghai guji chubanshe, 1982) și Cui Dahua, Zhuangzi qijie (Zhongzhou guji chubanshe, 1988). Au fost consultate și echivalările lui Liu Kia-hway (L'oeuvre complète de Tchouang-tseu, Gallimard, Paris, 1980) și Burton Watson (The Complete Works of Chuang Tzu, Columbia University Press, New York and London, 1968).



Zhuangzi: Cunoașterea călătorește în nord
Traducere de Tatiana Segal și Luminița Bălan



Pe cînd Cunoașterea călătorea în nord spre Apele Misterioase,[1] urcă pe Colina Ascunsă și deodată se întîlni cu Numele Non-acțiunii. Cunoașterea i se adresă Numelui Non-acțiunii: "Aș dori să vă pun mai multe întrebări. La ce să reflectez și la cine să mă gîndesc pentru a-l cunoaște pe Dao? Unde să sălășluiesc și cui să mă supun pentru a-mi găsi tihna în Dao? Pe cine să urmez și pe ce drum să apuc pentru a ajunge la Dao?" La aceste trei întrebări Numele Non-acțiunii nu răspunse. Nu numai că nu răspunse, dar nici nu știu ce să răspundă.

Cunoașterea nu obținu nici un răspuns, așa că se îndreptă spre Apele Limpezi din sud și urcă pe Colina Neîndoielii, unde îl văzu pe Cocoșatul Nebun. Cunoașterea îi puse aceleași întrebări. Cocoșatul Nebun spuse: "A! Știu! Am să-ți răspund." Dar cînd voi să răspundă, nu mai știu ce să spună.

Cunoașterea nu obținu nici un răspuns, așa că se îndreptă spre Palatul Împăratului, unde îl întîlni pe Huangdi[2] și-i puse aceleași întrebări. Huangdi spuse: "Nu reflecta la nimic, nu te gîndi la nimeni și atunci vei începe să-l cunoști pe Dao. Nu sălășlui nicăieri, nu te supune nimănui și atunci vei începe să-ți găsești tihna în Dao. Nu urma pe nimeni, nu apuca pe nici un drum și atunci vei ajunge la Dao."

Cunoașterea îl întrebă pe Huangdi: "Noi doi știm toate acestea, dar ceilalți nu le știu. Cine are dreptate și cine nu?" Huangdi spuse: "Numele Non-acțiunii are dreptate să nu răspundă, Cocoșatul Nebun lasă impresia că știe, iar noi doi, la urma urmei, nu ne apropiem de adevăr. Deci, cel care știe nu vorbește, cel care vorbește nu știe. De aceea, Omul Înțelept cultivă învățătura fără vorbe.[3] Dao nu poate fi transmis prin vorbe, iar la Virtute nu se poate ajunge. Omenia poate acționa, dreptatea poate dăuna, iar ritul poate înșela. De aceea, se spune: «De se pierde Dao, urmează Virtutea; de se pierde Virtutea, urmează omenia; de se pierde omenia, urmează dreptatea; de se pierde dreptatea, urmează ritul. Ritul este un simplu ornament pentru Dao și este începutul dezordinii.»[4] De aceea, se spune: «Cel care acționează în numele lui Dao, pe zi ce trece acționează tot mai puțin, pînă cînd, în cele din urmă, ajunge la Non-acțiune. Non-acțiunea înseamnă că nimic nu rămîne nefăcut.»[5] Acum tu acționezi asupra lucrurilor și dorești să te întorci la origini. Oare nu este greu? Este ușor, dar numai pentru Omul Mare. Viața este urmarea morții, moartea este începutul vieții. Oare cine cunoaște legea care le guvernează? Viața omului este concentrare de suflu. Concentrarea de suflu generează viața, risipirea de suflu aduce moartea. De ce să fiu neliniștit dacă moartea și viața se urmează una pe cealaltă? De aceea, cele zece mii de lucruri sînt Unul. Ceea ce este considerat frumos este minunăție și mister; ceea ce este considerat urît este împuțiciune și putreziciune. Împuțiciunea și putreziciunea se transformă iarăși în minunăție și mister; minunăția și misterul se transformă iarăși în împuțiciune și putreziciune. De aceea, se spune: «În Lumea Subcerească totul este un singur suflu. De aceea, Omul Înțelept prețuiește Unul»."

Cunoașterea îi spuse lui Huangdi: "Eu l-am întrebat pe Numele Non-acțiunii, dar nu mi-a răspuns. Nu numai că nu mi-a răspuns, dar nici n-a știut ce să-mi răspundă. L-am întrebat pe Cocoșatul Nebun, dar deși a vrut să-mi spună, nu mi-a spus. Nu numai că nu mi-a spus, deși a dorit să-mi spună, dar a uitat răspunsul. Apoi v-am întrebat pe domnia voastră, care știți răspunsul. Cum de nu vă apropiați de adevăr?" Huangdi spuse: "Numele Non-acțiunii are dreptate să nu răspundă, pentru că nu știe; Cocoșatul Nebun lasă impresia că știe, pentru că a uitat răspunsul; noi doi, la urma urmei, nu ne apropiem de adevăr pentru că îl știm." Auzind acestea, Cunoașterea se gîndi că Huangdi știa ce spune.



Cerul și Pămîntul au măreție și frumusețe, dar nu vorbesc; cele patru anotimpuri urmează legea naturală, dar nu discută; cele zece mii de lucruri au împlinire și noimă, dar nu spun nimic. Omul Înțelept își are obîrșia în frumusețea Cerului și Pămîntului și pătrunde noima celor zece mii de lucruri. De aceea, Omul Desăvîrșit din vechime nu acționează, Marele Înțelept nu întreprinde nimic. Aceasta înseamnă a contempla Cerul și Pămîntul. Acum, ei ajung la esență și împreună cu întregul univers cunosc cele o sută de transformări.[6] Lucrurile mor sau se nasc, sînt pătrate sau rotunde, dar nu-și cunosc originile. Dacă este așa, cele zece mii de lucruri au existat din vechime pînă în zilele noastre. Între cele șase puncte cardinale este cuprinsă vastitatea, dar ea nu poate ieși din Dao. Puful de toamnă[7] este mic, dar așteaptă ca Dao să-i împlinească forma. În Lumea Subcerească, toate lucrurile apar și dispar, își modifică forma neîncetat pînă la sfîrșitul vieții. Yin, Yang, și cele patru anotimpuri se succed, urmîndu-și fiecare rînduiala. Acum, par că se cufundă în obscuritate, dar încă există; acum, par că se pierd fără de formă, dar încă au spirit. Cele zece mii de lucruri se hrănesc de aici, dar nu știu de legea care le guvernează. Aceasta se numește Rădăcina Originară și prin ea se poate contempla Cerul.



Nie Que[8] îl întrebă pe Pi Yi[9] despre Dao. Pi Yi spuse: "Dacă-ți îndrepți forma și îți concentrezi privirea, atunci armonia Cerului va veni la tine. Dacă-ți atragi cunoașterea și îți concentrezi calitățile, atunci spiritul va veni la tine. Virtutea îți va fi frumusețea, iar Dao îți va fi sălașul. Atunci, privirea ta va fi precum a unui vițel nou-născut și nu vei căuta să afli de ce este așa." Nu-și termină vorba, că Nie Que căzu într-un somn adînc. Încîntat peste măsură, Pi Yi se îndepărtă, fredonînd un cîntecel:

"Trupu-i este precum un trunchi uscat,
Inima-i este precum cenușa moartă.
Adevărată este cunoașterea lui,
Căci nimic nu caută să afle.
Nedeslușit și tulbure el este.
Lipsit de inimă fiind,
Cu nimeni nu se sfătuiește.
Ce fel de om este acesta?"


Shun[10] îl întrebă pe Cheng[11]: "Oare Dao poate fi dobîndit și păstrat?" Cheng răspunse: "Trupul tău nu-ți aparține, cum ai putea să-l dobîndești și să-l păstrezi pe Dao?" Shun spuse: "Dacă trupul meu nu-mi aparține, atunci cui îi aparține?" Cheng spuse: "Aceasta este forma pe care ți-au încredințat-o Cerul și Pămîntul. Viața ta nu-ți aparține. Ea este armonia pe care ți-au încredințat-o Cerul și Pămîntul. Firea și destinul nu-ți aparțin. Ele sînt supunerea pe care ți le-au încredințat Cerul și Pămîntul. Fiii și nepoții nu-ți aparțin. Ei sînt urma[12] pe care ți-au încredințat-o Cerul și Pămîntul. De aceea, mergi fără să știi încotro te îndrepți, locuiești fără să știi unde ți-e sălașul, mănînci fără să știi ce gust are mîncarea. Puterea Cerului și Pămîntului este suflul Yang. Ce poate fi dobîndit și păstrat?"



Kongzi[13] îl întrebă pe Lao Dan:[14] "Astăzi avem un scurt răgaz, așa că îndrăznesc să vă întreb despre Dao desăvîrșit." Lao Dan spuse: "Purifică-te prin post și retrage-te din lume, limpezește-ți inima, curăță-ți spiritul și înfrînează-ți cunoașterea. Deși Dao este atît de profund, încît este greu să vorbești despre el, îți voi spune cîte ceva.

Așadar, strălucirea se naște din tenebre, formele se nasc din ceea ce e lipsit de formă, iar spiritul se naște din Dao. Forma își are originea în esență, iar cele zece mii de lucruri apar asemeni formei. De aceea, ființele cu nouă orificii se nasc din embrion, iar ființele cu opt orificii se nasc din ou. Dao vine fără a lăsa urme, se duce fără a avea limite, nu are porți și nici lăcaș, iar măreția lui este pe măsura Universului. Cel care ajunge aici are brațe puternice, gînduri și dorințe sincere și pătrunzătoare, auz fin și văz clar. El își folosește inima fără s-o ostenească și răspunde lucrurilor fără nici o constrîngere. Dacă n-ar fi Dao, Cerul n-ar fi înalt, Pămîntul n-ar fi lat, soarele și luna nu s-ar roti, iar cele zece mii de lucruri n-ar fi din belșug. Acesta este Dao! Mai mult, cine cunoaște multe, de fapt nu știe nimic, cine discută de fapt nu pricepe nimic. Omul Înțelept se depărtează de aceștia. Omul Înțelept ocrotește ceea ce se mărește atît de mult încît nu mai poate fi mărit și se micșorează atît de mult încît nu mai poate fi micșorat. Acesta este tot atît de profund ca marea, este tot atît de înalt ca muntele. Sfîrșitul lui este un nou început. Poartă și cumpănește cele zece mii de lucruri, dar nu se isprăvește niciodată și, fiind în afara acestora, este Calea omului superior. Toate cele zece mii de lucruri își au obîrșia în el, dar nu-l isprăvesc. Acesta este Dao!"



În Regatul de Mijloc[15] trăia un om care nu era nici bun, nici rău. Sălașul său era între cer și pămînt. Acum este om, dar se va întoarce la strămoși. Privite din perspectiva originii, vietățile sînt concentrare de suflu. Ce diferență este între cele care au viață lungă și cele care mor prematur? Nu este vorba decît de o clipă. Ce merită să fie luat de bun și ce merită să fie luat de rău în acțiunile lui Yao[16] și ale lui Jie[17]?

Roadele pomilor și ierburilor au noima lor. Chiar dacă relațiile sociale[18] sînt mai complicate, totuși oamenii se apropie unii de alții. Omul Înțelept se izbește de aceste relații, dar nu le respinge; le depășește, dar nu le susține. A se armoniza cu lucrurile și a le răspunde este Virtute; a se uni cu lucrurile și a le răspunde este Dao. Mulți împărați și mulți regi s-au ridicat astfel.

Între Cer și Pămînt, viața omului este precum mînzul alb care trece printr-o spărtură în zid - o clipă și a dispărut. Precum apa, viața se scurge pe neașteptate, se transformă, și toate lucrurile apar; este din belșug, limpede și toate lucrurile dispar. De acum, toate lucrurile s-au transformat și au căpătat viață, iarăși s-au transformat și au murit. Vietățile se întristează, oamenii se lamentează. Cu toții ies din teaca lor naturală și cad din apărătoarea lor naturală. Cîtă confuzie! Cîtă supunere! Sufletul[19] se duce, iar trupul îl urmează. Aceasta este Marea Întoarcere.

Forma lipsită de formă este fără-forma formei. Toți oamenii știu că este așa și nu vor ajunge la cunoașterea lui Dao nici de s-ar strădui. Toți oamenii discută despre aceasta, dar după ce au ajuns la cunoașterea lui Dao, nu mai discută. Dacă discută, înseamnă că nu au ajuns încă la cunoașterea lui Dao. Nici măcar cei mai ageri nu-l întîlnesc pe Dao. Discuția nu face cît tăcerea. Dao nu poate fi auzit. Ascultatul nu face cît înfundatul urechilor. Acesta este Marele Cîștig.



Maestrul Dongguo[20] îl întrebă pe Zhuangzi: "Unde se află ceea ce tu numești Dao?" Zhuangzi răspunse: "Nu se află nicăieri." Maestrul Dongguo spuse: "Să vedem cît este de mare și atunci vom putea ști." Zhuangzi spuse: "Este cît furnica." Maestrul Dongguo spuse: "Oare poate fi mai mic?" "Poate fi cît bobul de mei", răspunse Zhuangzi. Maestrul Dongguo spuse: "Oare poate fi chiar mai mic?" "Cît firul de praf", răspunse Zhuangzi. Maestrul Dongguo spuse iarăși: "Oare poate fi și mai mic?" "Cît urma de urină", răspunse Zhuangzi. Atunci, maestrul Dongguo nu mai întrebă nimic. Zhuangzi spuse: "De fapt, întrebările tale nu ating miezul problemei." Inspectorul Huo l-a întrebat pe intendentul pieței cum se încearcă pulpa de porc[21] și a aflat că se calcă cu piciorul. Nu este nimic ieșit din comun. Așa nu scapă nimic. Așa este Dao desăvîrșit, tot așa este și Marea Vorbă. Există trei nume diferite pentru aceeași realitate: Complet, Universal, Atotcuprinzător. Ele denumesc Unul.

Dacă izbutim să călătorim în Palatul de Niciunde, să ne contopim cu universul și să discutăm cu el, nu vom ajunge niciodată la vreun sfîrșit. Dacă izbutim să ajungem la Non-acțiune, vom fi nepăsători și calmi, liniștiți și puri, armonioși și liberi. Voința mea este de acum vidă. Nu se îndreaptă undeva anume și nici nu știe unde va ajunge. Se duce și vine și nici nu știe unde se va opri. Chiar eu mă duc și vin și nu știu unde-mi este sfîrșitul. Rătăcesc în Vastitate. Marea Cunoaștere pătrunde aici, dar nu știu unde sfîrșește. Ceea ce face lucrurile lucruri nu are limită în lucruri, iar faptul că lucrurile nu au limită se numește limita lucrurilor. Limita nelimitatului este nelimitatul limitei, este Dao.

Dao se numește plin și gol, prăpădire și scădere. Dao face ca plinul și golul să nu fie nici plin, nici gol. Dao face ca prăpădirea și scăderea să nu fie nici prăpădire, nici scădere. Dao face ca începutul și sfîrșitul să nu fie nici început, nici sfîrșit. Dao face ca reunirea și risipirea să nu fie nici reunire, nici risipire.



E Hegan și Shen Nong[22] învățau împreună sub îndrumarea bătrînului Long Ji[23]. Shen Nong ședea pe scăunel, cu ușile închise și dormea în plină zi. E Hegan deschise ușa, intră și spuse: "Bătrînul Long a murit". De unde ședea pe scăunel, Shen Nong își luă bastonul și se ridică. Deodată, bastonul căzu, iar Shen Nong pufni în rîs și spuse: "Cerul știe cît sînt eu de vulgar, leneș, arogant și înclinat spre rău. De aceea, Maestrul s-a lepădat de mine și iată că a murit. Maestrul nu mai perorează discursurile lui lipsite de sens. De acum s-a dus!"

Venit să prezinte condoleanțe, Yan Gang[24] auzi acestea și spuse: "Maestrul l-a întrupat pe Dao, de aceea oamenii superiori din Lumea Subcerească depind de el. Cît privește deslușirea lui Dao, Maestrul nu ajunsese nici măcar la vîrful pufului de toamnă și din zecile de mii de fărîme nu atinsese nici măcar una. Se pare că a știut să-și ascundă discursurile lipsite de sens, iar acum a murit. Cu atît mai mult poate cel care l-a întrupat pe Dao. Îl privești, dar nu are formă; îl asculți, dar nu are glas. Cel care le vorbește oamenilor despre Dao îl numește Obscurul Misterios. De aceea, a vorbi despre Dao înseamnă a-l tăgădui pe Dao."

Marea Puritate întrebă Nesfîrșitul: "Oare Maestrul îl cunoaște pe Dao?" Nesfîrșitul spuse: "Eu nu-l cunosc." Atunci, Marea Puritate puse aceeași întrebare Non-acțiunii, care spuse: "Eu îl cunosc pe Dao." Marea Puritate spuse: "Dao pe care îl știe Maestrul are vreo lege?" "Are", răspunse Non-acțiunea. Marea Puritate întrebă: "În ce constă această lege?" Non-acțiunea răspunse: "Eu știu că Dao poate fi prețuit, poate fi disprețuit, poate fi adunat, poate fi risipit. Aceasta este tot ceea ce știu despre legea lui Dao." Ținînd cont de aceste vorbe, Marea Puritate îi spuse Celui-Fără-Început: "Așadar, Nesfîrșitul spune că nu-l cunoaște pe Dao, iar Non-acțiunea că îl cunoaște. Cine are dreptate și cine nu?" Cel-Fără-Început răspunse: "A nu-l cunoaște pe Dao înseamnă a fi profund, a-l cunoaște pe Dao înseamnă a fi superficial. A nu-l cunoaște pe Dao înseamnă a fi înăuntru, a-l cunoaște pe Dao înseamnă a fi în afară." Atunci, Marea Puritate, ridică privirea, oftă și spuse: "Prin urmare, a nu cunoaște înseamnă a cunoaște, iar a cunoaște înseamnă a nu cunoaște. Cine cunoaște Cunoașterea care nu cunoaște?" Cel-Fără-Început spuse: "Dao nu poate fi auzit; dacă este auzit, nu este el. Dao nu poate fi văzut; dacă este văzut, nu este el. Dao nu poate fi explicat; dacă este explicat, nu este el. Oare cine știe că forma lipsită de formă este cea care dă naștere formei? Dao nu trebuie numit." Cel-Fără-Început continuă: "Cel care răspunde la întrebările despre Dao nu-l cunoaște. Cel care totuși întreabă despre Dao nici nu a auzit de el. Despre Dao nu se poate întreba, dar dacă se pun întrebări, nu se poate răspunde. A pune întrebări despre ceva de neîntrebat înseamnă a întreba despre ceva limitat. A răspunde la ceva de nerăspuns înseamnă a fi pe dinafară. Cine este pe dinafară primește întrebări despre limitat. Acesta în afară nu percepe Universul, iar înlăuntru nu cunoaște Marele Început. De aceea, el nu trece munții Kunlun și nu călătorește în Marele Vid."

Lumina Strălucitoare întrebă Non-existentul: "Oare Maestrul există? Oare el nu există?" Lumina Strălucitoare nu primi nici un răspuns, dar privi cu atenție înfățișarea Maestrului și văzu cum acesta se afundă și se pierde în gol. La sfîrșitul zilei, îl privi, dar nu-l mai văzu; îl ascultă, dar nu-l mai auzi; îl apucă, dar nu-l mai prinse. Lumina Strălucitoare spuse: "Este desăvîrșit! Oare cine poate ajunge aici? Eu pot înțelege Existentul și Non-existentul, dar nu pot înțelege Non-existența Non-existentului. Maestrul a ajuns să fie Non-existența Existentului. Cum să mă port ca să ating această desăvîrșire?"



Cel care bătea paftale pentru Marele Mareșal ajunsese la optzeci de ani, dar nu-și pierduse încă nici o farîmă din măiestria sa. Marele Mareșal spuse: "Sînteți cu adevărat priceput! Aveți vreo metodă anume?" Maestrul spuse: "Am o metodă. La douăzeci de ani supusului vostru îi plăcea să bată paftale. Nu vedea nimic în celelalte lucruri. Cînd nu băteam paftale, nu mă interesa nimic. Cel care se concentrează asupra unui lucru nu este tulburat de nimic altceva. După vreme îndelungată, ajunge la măiestrie și cu atît mai mult respinge orice altceva. Oare ce nu depinde de această metodă?"



Ren Qiu[25] îl întrebă pe Zhong Ni: "Oare se poate ști ce era înainte ca Cerul și Pămîntul să existe ?" Zhong Ni spuse: "Se poate. Trecutul seamănă cu prezentul." Ren Qiu nu mai avu ce să întrebe și se retrase. A doua zi, Ren Qiu îl întîlni din nou pe Zhong Ni și-i spuse: "Deunăzi v-am întrebat dacă se poate ști ce era înainte ca Cerul și Pămîntul să existe, iar Maestrul mi-a spus că se poate de vreme ce trecutul seamănă cu prezentul. Atunci eram lămurit, dar astăzi sînt confuz. Îndrăznesc să vă întreb ce ați vrut să spuneți." Zhong Ni spuse: "Ieri erai lămurit, căci spiritul tău a fost cel care a primit mai întîi vorbele mele. Acum ești confuz, căci nu spiritul este cel care caută răspuns. Nu există trecut, nu există prezent. Nu există început, nu există sfîrșit. Dacă n-ar fi existat niciodată copii și nepoți, oare ar putea să existe acum copii și nepoți?" Ren Qiu nici nu apucă să răspundă că Zhong Ni continuă: "Asta e. Nu mai ai ce răspunde. Moartea nu se naște datorită vieții, viața nu moare datorită morții. Oare moartea și viața depind una de alta? Fiecare își are propriul corp unic. Oare ceea ce era înainte de nașterea Cerului și Pămîntului era lucru? Ceea ce face ca lucrurile să fie lucruri nu este lucru. Lucrurile care apar nu pot precede celelalte lucruri, căci există altele asemenea lor, iar asemenea acestora au existat altele și asta continuă la nesfîrșit. Tot așa, dragostea Omului Înțelept față de oameni nu cunoaște sfîrșit și urmează aceleași principii."



Yan Yuan[26] i se adresă lui Zhong Ni: "Cîndva l-am auzit pe Maestru spunînd că nu există nimic de dat și nu există nimic de primit. Îndrăznesc să vă cer lămuriri despre această idee." Zhong Ni spuse: "Oamenii din vechime se transformau pe dinafară, dar nu se transformau pe dinăuntru. Oamenii din zilele noastre se transformă pe dinăuntru, dar nu se transformă pe dinafară. Cel care se transformă împreună cu lucrurile este asemenea cu Unul care nu se transformă. Este liniștit și cînd se transformă și cînd nu se transformă; este liniștit și atunci cînd, împreună cu lucrurile, urmează calea naturală. Pentru el nimic nu este de prisos."



Conducătorul tribului Xi Wei[27] avea ținuturile sale, Huangdi avea grădinile sale, conducătorul tribului You Yu[28] avea palatele sale, regii Tang[29] și Wu[30] aveau casele lor, principele înțelept avea oamenii săi.[31] Dacă astfel maeștrii confucianiști și moiști își armonizează reciproc afirmațiile și negațiile, oare nu cu atît mai mult o vor face oamenii de rînd? Omul Înțelept își află lăcașul printre lucruri, dar nu le face rău. Tot așa, lucrurile nu-i pot face rău celui care nu face rău lucrurilor. Numai cel care nu face niciodată rău acționează și împreună cu ceilalți oameni poate dărui și primi."



Munți și păduri! Coline și văi! Cîtă bucurie îmi face vederea voastră! Nici nu s-a sfîrșit bucuria că tristețea îi ia locul. Eu nu mă pot opune apariției bucuriei și tristeții și nici nu pot opri dispariția lor. Ce trist! Omul este ca un han pentru lucruri. Știe ceea ce i se întîmplă, dar nu știe ceea ce nu i se întîmplă. El știe cum să facă lucruri pe care le poate face, dar nu face lucruri pe care nu le poate face. Niciodată nu va putea scăpa de necunoaștere și neputință. Și totuși, există cei care se străduiesc să scape de ceea ce este fără scăpare. Poți să nu-i compătimești? Vorba desăvîrșită alungă vorbele, acțiunea desăvîrșită alungă acțiunile. A fi limitat la cunoașterea a ceea ce poate fi cunoscut ? aceasta este într-adevăr lipsă de profunzime.




N O T E


[1] "Apele Misterioase", "Colina Ascunsă", "Numele Non-acțiunii", "Apele Limpezi", "Colina Neîndoielii", "Cocoșatul Nebun" nu reprezintă toponime sau nume de personaje, ci denumiri simbolice specifice gîndirii Daoiste care-i definesc esența.

[2] Huangdi, "Împăratul Galben", este primul dintre cei Cinci Împărați legendari, simbol al cunoașterii supreme. Istoricii apreciază că ar fi trăit în secolul XXVI a. Chr. Legendele afirmă că era fiul lui Shao Dian. Numele său era Gongsun. Pentru că a locuit pe malul fluviului Ji, a fost numit Ji, iar pentru că a locuit și pe colina Xian Yuan, a fost numit și Xian Yuanshi. Cum domeniul său era You Xiong, a fost numit și You Xiongshi. Se spune că avea cunoștințe bogate, dar după ce l-a înțeles pe Dao și-a abandonat propria cunoaștere.

[3] Cf. Laozi, Daodejing, cap. 2 unde se spune: "Omul înțelept înfăptuiește lucrurile prin non-acțiune și realizează învățătura fără mijlocirea cuvintelor" și cap. 56 unde se spune: "Cel care știe nu vorbește, cel care vorbește nu știe."

[4] Cf. Laozi, Daodejing, cap. 38, unde fraza se regăsește identic: "De aceea, «virtutea» apare abia după ce se pierde Dao, «omenia» după ce se pierde «virtutea», «echitatea» după ce se pierde «omenia», «respectul» după ce se pierde «echitatea». Respectul este semnul lipsei de încredere și de devotament. El este începutul dezordinii."

[5] Cf. Laozi, Daodejing, cap. 48, unde fraza se regăsește identic: "Cine servește lui Dao micșorează zi cu zi [dorințele sale]. Prin micșorarea continuă, [omul] ajunge la non-acțiune. Nu există nimic care să nu poată fi făcut de non-acțiune."

[6] Expresia "o sută de transformări" (bai hua) este o metaforă prin care se arată că în Univers totul, fie că este de natură materială, fie că este de natură spirituală, este în continuă mișcare și transformare.

[7] Toamna, animalelor cu blană le crește un puf foarte subțire. "Puful de toamnă" ca și "vîrful pufului de toamnă", reprezintă metafore pentru ceva foarte mic.

[8] Nie Que era discipolul lui Wang Ni și maestrul lui Xu You, fiind un înțelept din timpul împăratului Yao.

[9] Legenda spune că Pi Yi era un om virtuos din vremea împăratului Yao. Asemeni altor înțelepți precum Xu You, Nie Que și Wang Ni, el a fost adept al principiilor Daoiste reprezentate de Dao și Virtute și prin aceasta se deosebea de oamenii de rînd.

[10] Shun era descendent din a șasea generație a împăratului legendar Zhuanxu. Fiind renumit pentru pietatea sa filială, a primit de soții pe cele două fiice ale împăratului Yao și fieful Yu. Pe cînd avea treizeci de ani, împăratul Yao l-a numit ministru, iar cînd a împlinit treizeci și trei de ani, împăratul Yao a abdicat în favoarea lui. Shun și-a stabilit capitala la Puban și a domnit patruzeci de ani. El a abdicat în favoarea lui Yu, eroul care a domolit apele potopului.

[11] Cheng este un înțelept din vechime care l-a înțeles pe Dao și care a fost maestrul împăratului Shun.

[12] Termenul chinez pe care l-am tradus prin "urmă" este tuo și înseamnă "pielea care se jupoaie de pe reptile în fiecare primăvară sau găoacea din care ies insectele". Ideea lui Zhuangzi este că oamenilor nu le aparțin proprii urmași, fiecare fiind o entitate individuală.

[13] Kongzi este unul dintre apelativele lui Confucius (551 ~ 479 a. Chr.), însemnînd "Maestrul Kong". Confucius se numea Kong Qiu, iar supranumele lui era Zhong Ni. A fost filosof, politician și dascăl în perioada Primăvara și Toamna (722 ~ 481 a. Chr.) și este considerat întemeietorul confucianismului.

[14] Lao Dan este filosoful Laozi care a trăit, cu aproximație, între secolele al VI-lea și al V-lea a. Chr. Laozi este considerat fondatorul școlii Daoiste, autorul lucrării Daodejing.

[15] "Regatul de Mijloc" este traducerea literală a termenului zhongguo care denumește China.

[16] Împăratul Yao era fiul împăratului Diku. Numele său era Yi Qi, iar titlul de noblețe - Fangxun. La cincisprezece ani a fost numit Senior de Tang. S-a urcat pe tron urmînd fratelui său mai mare. Și-a stabilit capitala la Ping Yang numind-o Taotang. A domnit șaptezeci și doi de ani și a abdicat în favoarea lui Shun, care i-a fost ministru.

[17] Jie a fost ultimul împărat al dinastiei Xia (sec. XXI ~ XVI a. Chr.), exemplu de tiran ca și Zhou din dinastia Shang-Yin (sec. XVI ~ XI a. Chr.). Prenumele lui era Kui. Se spune că era curajos, dar tiranic, și că ducea o viață de desfrîu. Seniorul Tang din Zheng i-a declarat război și, după ce l-a învins la Ming Tiao, l-a exilat la Nan Chao.

[18] Este vorba despre cele cinci tipuri de relații care, potrivit tradiției confucianiste, se stabilesc între membrii societății, și anume tată-fiu, soț-soție, frate mare-frate mic, superior-inferior și relația dintre prieteni.

[19] Potrivit tradiției chineze, sufletul este format din două elemente, hun - sufletul senzitiv, care după moarte se duce în ceruri, și po - sufletul vegetativ, care după moarte se duce în lumea subpămîntească.

[20] Maestrul Dongguo este un înțelept Daoist din regatul Qi, din perioada Primăvara și Toamna. Prenumele lui era Shun, iar Dongguo este de fapt porecla, care i-a fost dată datorită faptului că locuia în cartierul de răsărit al orașului.

[21] În China antică, vînzătorii de porci testau grăsimea porcului călcînd pe pulpa animalului. Metoda era folosită deoarece această parte se îngrașă cel mai greu.

[22] Shen Nong este numele unui împărat legendar despre care se spune că ar fi tot una cu împăratul Yandi. Legenda spune că el ar fi cel care i-a învățat pe oameni să practice agricultura și să-și facă leacuri din ierburi.

[23] E Hegan, Long Ji, Yan Gang, asemenea altor personaje din opera lui Zhuangzi, sînt personaje imaginare.

[24] Despre Yan Gang, ca și despre alte personaje din cartea Zhuangzi, nu există date. Cheng XuanYing consideră că numele lui era Yan, prenumele - Gang și că era un înțelept Daoist. Li Kui este de părere că prenumele lui ar fi Diao. În această situație, hieroglifa diao își pierde semnificația obișnuită de "a prezenta condoleanțe". Din rațiuni care țin de logica textului am adoptat opinia lui Cheng XuanYing.

[25] Ren Qiu era originar din regatul Lu, din perioada Primăvara și Toamna. Se mai numea și Ren You, iar supranumele lui era Zi You. A fost discipol al lui Confucius și intendent al principelui Ji Sun.

[26] Deoarece nu am găsit nici o referire la Yan Yuan, presupunem că acesta este un personaj imaginar.

[27] Xi Wei este numele unui împărat legendar din vechime.

[28] You Yu este numele unui trib din antichitate care a trăit în actuala provincie Shanxi. Se pare că ar fi titlul oficial al împăratului Shun.

[29] Tang este nepotul împaratului legendar Diku. Numele de familie era Zi, prenumele - Lü. Fiind principe de Xia, renumit pentru înțelepciunea și virtutea sa, el a fost închis de tiranul Jie. După ce și-a recăpătat libertatea, Tang, coalizîndu-se cu alți principi, l-a înfruntat pe Jie în bătălia de pe cîmpia Mingtiao. Înfrînt, Jie s-a îndreptat spre muntele Nanchao, iar Tang i-a oferit tronul lui Wu Guang. Deoarece acesta a refuzat, Tang s-a urcat pe tron, stabilindu-și capitala la Bo, care s-a numit apoi Shang. El este întemeietorul dinastiei Shang-Yin.

[30] Regele Wu era fiul lui regelui Wen și se numea Fa. El a adunat armatele diverselor populații și s-a luptat cu regele Zhou la Muye; l-a învins, a distrus dinastia Shang-Yin și a fondat dinastia Zhou (1066 ~ 221 a. Chr.).

[31] Este specific gîndirii chineze, spre deosebire de gîndirea europeană, să pornească de la elementul de maximă generalitate pentru ca, urmînd un vector descendent și arborescent, să ajungă la elemente particulare, concrete. Ca urmare, "ținuturile", "grădinile", "palatele", "casele" nu reprezintă spații concrete, ci noțiuni simbolice cu ajutorul cărora, făcînd apel la factorul spațial, autorul vrea să evidențieze atît îndepărtarea în timp de principiul unic, Dao, cît și îngrădirea tot mai mare a libertății de simțire și acțiune în spiritul legilor naturii.




mailto: chinesestudies@lycos.com

© 2001, by Sempre Publishers